Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. celtique, lat. celticus)
1. referitor la celţi, al celţilor.
2. limbi ~ce = familie de limbi indo-europene (gaelica, irlandeza, galeza şi bretona) vorbite de celţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. celtisme)
1. ansamblu de caractere proprii celţilor.
2. expresie proprie limbii celtice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (celt + -istică)
1. studiul civilizaţiei şi culturii celţilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. préceltique)
2. care este înaintea celților.