carbonitrura
Parte de vorbire: vb. tr.
Etimologie: (fr. carbonitrurer)
Etimologie: (fr. carbonitrurer)
1. a efectua o carbonitrurare (procedeu de cementare care permite oțelului să fie încălzit cu carbon și azot, pentru a-i conferi proprietăți precum duritatea, ductilitatea et cetera).