Rezultate principale (Cenobit;):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cénobite, lat. coenobita)
1. călugăr care trăieşte într-o mănăstire.
Rezultate secundare (Cenobit;):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cénobitisme)
1. stare de cenobit; viață de cenobit.
2. formă de viață monahală comunitară.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. anachorète, lat. anachoreta)
1. religios care duce, retras în singurătate, o viață de sobrietate și contemplare; eremit, pustnic, sihastru; (antonim) cenobit.
2. (prin ext.) om care trăiește departe de societate, ducând o viață austeră și virtuoasă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cénobitisme)
1. stare de cenobit; viață de cenobit.
2. formă de viață monahală comunitară.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cénobie, lat. coenobium)
1. mănăstire de călugări cu viață organizată în comun; cenobiu, chinovie.
2. (religie) locul în care trăiesc cenobiții.