Dictionar

Centaur

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. centaurus, fr. centaure)

1. (mit.) monstru închipuit cu corp de cal şi bust omenesc.

2. ornament reprezentând un astfel de monstru.


Bucentaur

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bucentaure)

1. fiinţă fabuloasă, jumătate om şi jumătate taur.


Centauromahie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centauromachie, lat. centauromachia)

1. lupta dintre centauri şi lapiţi.


Hipocentaur

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. hippocentaure, lat. hippocentaurus)

1. ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate om și jumătate cal, mai exact un cal al cărui cap este înlocuit cu bustul unui bărbat; centaur.


Centauromahie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centauromachie, lat. centauromachia)

1. lupta dintre centauri şi lapiţi.


Hipocentaur

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. hippocentaure, lat. hippocentaurus)

1. ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate om și jumătate cal, mai exact un cal al cărui cap este înlocuit cu bustul unui bărbat; centaur.