Dictionar

decimetric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décimétrique)

1. care se referă la decimetru.
2. al cărui ordin de mărime este decimetrul; de ordinul decimetrului.
3. califică undele radio cu lungimea cuprinsă între zece centimetri (10 cm) și un metru (100 cm).
 

decimetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décimètre)

1. s. m. unitate subdivizionară de măsură pentru lungime, a zecea parte dintr-un metru.
2. s. n. riglă gradată, de zece centimetri.
 

descuamație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. desquamation)

1. faptul de a se descuama; descuamare.
2. (dermatologie) pierderea straturilor superficiale ale epidermei, stratul cornos, sub formă de scuame; exfoliere.
3. (geologie) desprinderea plăcilor de grosime milimetrică sau centimetrică sub efectul termoclastiei sau hidroclastiei.
4. căderea scoarței în foi subțiri.
5. (var.) (înv.) descuamațiune.
 

dublu-decimetru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. double-décimètre)

1. rigla școlară clasică, gradată (în centimetri și milimetri) pe o lungime de douăzeci de centimetri.
2. instrument în formă de riglă avînd lungimea de 20 de centimetri (folosit la măsurarea lungimilor mici).
 

rizicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. riziculture)

1. cultura orezului (se practică de obicei pe un anumit câmp, unde pământul este acoperit pentru o perioadă mai mult sau mai puțin lungă de timp cu un strat de apă de aproximativ zece centimetri).
2. loc cultivat cu orez; orezărie.
 

radiodefectoscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. radiodefectoscopy)

1. metodă de diagnosticare care se bazează pe proprietățile de penetrare ale undelor radio centimetrice și milimetrice în diferite medii și care permite depistarea defectelor tablelor de oțel, barelor, sârmelor etc. și, de asemenea, măsoară grosimea sau diametrul acestora, grosimea acoperirilor dielectrice etc.