Dictionar

Rezultate secundare (Central):

Central, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. central, lat. centralis)

1. adj. care se află în centru; provenit de la centru.

2. (fig.) care ocupă o poziţie principală.

3. care conduce de la centru.

4. s. f. organizaţie, instituţie de coordonare a unei activităţi dintr-un anumit domeniu.

5. ansamblu de instalaţii tehnice unde se produce centralizat energie, se efectuează o anumită operaţie tehnologică etc.

6. staţiune prin care se pun în legătură posturile de reţele de telecomunicaţii.


Centralism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centralisme)

1. sistem de subordonare administrativă, economică sau politică a organelor locale, directivelor sau dispoziţiilor organelor centrale.

2. ~ democratic = principiu de bază al organizării şi activităţii partidelor comuniste şi al statelor socialiste.


Centralist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. centraliste)

1. adj. conform centralismului.

2. s. m. f. operator într-o centrală (telefonică).


Centralită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centralite)

1. derivat al ureei, gelatinizant şi plastifiant pentru nitroceluloză şi ca stabilizant pentru pulberi.


Centraliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. centraliser)

1. a concentra într-un singur loc.

2. a subordona unei conduceri unice (de la centru).

3. a înscrie date într-un centralizator.


Centralizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (centraliza)

1. acţiunea de a centraliza; concentrare.

2. organizare a statului în care există o singură suveranitate, un singur parlament şi guvern şi un singur sistem de instanţe judecătoreşti.

3. ~a capitalului = creştere a capitalului prin absorbirea micilor capitaluri de către marii capitalişti, sau prin unirea mai multor capitaluri într-unul singur.


Abaxial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., engl. abaxial)

1. situat în afara unui ax central.

2. (anat.) situat în afara axei unui organ.


Absidă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abside, lat. absida)

1. nişă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.


Acrosteoliză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acro-ostéolyse)

1. (med.) osteoliză în extremități.

2. (med.) distrugere a falangelor distale ale degetelor de la mâini sau de la picioare, cel mai adesea bilaterală.

3. (med.) imagine radiografică de transparență osoasă centrală sau marginală, cu limite șterse sau nete.


Aferentaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afférentation)

1. transmitere a excitaţiei de la neuronii receptori periferici la cei centrali.


Aferenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Afferenz)

1. (med.) transmitere a impulsurilor senzitivo-senzoriale la diverse niveluri ale sistemului nervos central.


Alait

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. alait)

1. mineral rar, de culoare roşie, din Asia Centrală.