Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abside, lat. absida)
1. nişă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caïman, sp. caiman)
1. crocodil din fluviile şi lacurile Americii Centrale şi de Sud, înrudit cu aligatorii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centralisme)
1. sistem de subordonare administrativă, economică sau politică a organelor locale, directivelor sau dispoziţiilor organelor centrale.
2. ~ democratic = principiu de bază al organizării şi activităţii partidelor comuniste şi al statelor socialiste.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centre, lat. centrum)
1. s. n. (mat.) punct faţă de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare.
2. punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului.
3. punct central al unui spaţiu, al unei suprafeţe.
4. punct marcat la mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc.
5. loc(alitate) în care sunt concentrate anumite activităţi (politico-administrative, economice, culturale etc.)
6. instituţie superioară conducătoare; putere administrativă centrală.
7. instituţie care concentrează o activitate ştiinţifică.
8. (fiz.) punct de aplicaţie al rezultantei unui sistem de forţe.
9. poziţie politică de mijloc, între concepţiile de dreapta şi de stânga.
10. s. m. (anat.) punct în care sunt localizate anumite funcţii.
11. ~ nervos = grup de celule nervoase unde se primesc excitaţiile periferice şi de unde pornesc excitaţiile centrale.
12. jucător aflat în mijlocul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. concentrique)
1. dispus circular în jurul unei părţi centrale comune; (despre cercuri, curbe etc.) care au un centru comun.
2. (despre predarea cunoştinţelor) organizat în cercuri din ce în ce mai largi, completând şi extinzând sfera cu fiecare ciclu şcolar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. consilium, fr. conseil)
2. colectiv de conducere, de administrare, avizare sau consultare etc. în activitatea unor organe ori organizaţii, instituţii etc.
3. şedinţă a unui astfel de colectiv.
4. denumire dată (îndeosebi în structura statelor de tip comunist) unor organe sau organisme centrale de partid şi de stat.
5. ~ de miniştri = organ suprem executiv şi de dispoziţie al puterii de stat; cabinet (II); ~ de administraţie = comitet de conducere al unei societăţi comerciale sau industriale pe acţiuni.