centralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centralisme)

1. sistem de subordonare administrativă, economică sau politică a organelor locale, directivelor sau dispozițiilor organelor centrale.
2. ~ democratic = principiu de bază al organizării și activității partidelor comuniste și al statelor socialiste.

centralist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. centraliste)

1. adj. conform centralismului.
2. s. m. f. operator într-o centrală (telefonică).

centralită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centralite)

1. derivat al ureei, gelatinizant și plastifiant pentru nitroceluloză și ca stabilizant pentru pulberi.

centraliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. centraliser)

1. a concentra într-un singur loc.
2. a subordona unei conduceri unice (de la centru).
3. a înscrie date într-un centralizator.

centralizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (centraliza)

1. acțiunea de a centraliza; concentrare.
2. organizare a statului în care există o singură suveranitate, un singur parlament și guvern și un singur sistem de instanțe judecătorești.
3. ~a capitalului = creștere a capitalului prin absorbirea micilor capitaluri de către marii capitaliști, sau prin unirea mai multor capitaluri într-unul singur.

centralizator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. centralisateur)

1. (document, situație) care centralizează diverse date, care reunește în același loc.
2. (antonim) descentralizator.

aferentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. afférentation)

1. transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la cei centrali.

central, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. central, lat. centralis)

1. adj. care se află în centru; provenit de la centru.
2. (fig.) care ocupă o poziție principală.
3. care conduce de la centru.
4. s. f. organizație, instituție de coordonare a unei activități dintr-un anumit domeniu.
5. ansamblu de instalații tehnice unde se produce centralizat energie, se efectuează o anumită operație tehnologică etc.
6. stațiune prin care se pun în legătură posturile de rețele de telecomunicații.

centralist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. centraliste)

1. adj. conform centralismului.
2. s. m. f. operator într-o centrală (telefonică).

centraliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. centraliser)

1. a concentra într-un singur loc.
2. a subordona unei conduceri unice (de la centru).
3. a înscrie date într-un centralizator.

centralizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (centraliza)

1. acțiunea de a centraliza; concentrare.
2. organizare a statului în care există o singură suveranitate, un singur parlament și guvern și un singur sistem de instanțe judecătorești.
3. ~a capitalului = creștere a capitalului prin absorbirea micilor capitaluri de către marii capitaliști, sau prin unirea mai multor capitaluri într-unul singur.

centralizator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. centralisateur)

1. (document, situație) care centralizează diverse date, care reunește în același loc.
2. (antonim) descentralizator.