Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. centrifuge)
1. adj. care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal.
2. forţă ~ă = forţă care tinde să depărteze un corp în mişcare circulară de centrul lui de rotaţie. II s. f. aparat, maşină cu ajutorul căreia se efectuează operaţia de centrifugare.
3. instalaţie destinată antrenamentului astronauţilor, care simulează acţiunea acceleraţiilor de lungă durată.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. centrifuger)
1. a supune forței centrifuge; a efectua o centrifugare.
2. a îndepărta de centru, de obicei printr-o rotație rapidă care separă, elementele unui lichid, în funcție de densitățile asociate acestora.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT centrifugalis; centrifugus
3. EN centrifugal; tending outwards
4. DE zentrifugal; mittelpunktfliehend
5. RU центробежный
6. HU centrifugális, középhagyó, központtól távolodó
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. centrifugal)
1. care îndepărtează sau care se îndepărtează de centru; centrifug.
2. care produce forță centrifugă; care folosește această forță.
3. (antonime) centripet, centripetal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (centrifuga)
1. operaţie de separare, prin sedimentare sau filtrare centrifugă, a componenţilor cu densităţi diferite dintr-un amestec eterogen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antérotor)
1. rotor cu palete elicoidale dispus în faţa rotorului propriu-zis al unui compresor centrifug cu palete radiale, care antrenează fluidul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. burat)
1. sită centrifugă pentru cernut făina din cereale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. centrifuge)
1. adj. care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal.
2. forţă ~ă = forţă care tinde să depărteze un corp în mişcare circulară de centrul lui de rotaţie. II s. f. aparat, maşină cu ajutorul căreia se efectuează operaţia de centrifugare.
3. instalaţie destinată antrenamentului astronauţilor, care simulează acţiunea acceleraţiilor de lungă durată.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. centrifuger)
1. a supune forței centrifuge; a efectua o centrifugare.
2. a îndepărta de centru, de obicei printr-o rotație rapidă care separă, elementele unui lichid, în funcție de densitățile asociate acestora.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. centrifugal)
1. care îndepărtează sau care se îndepărtează de centru; centrifug.
2. care produce forță centrifugă; care folosește această forță.
3. (antonime) centripet, centripetal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (centrifuga)
1. operaţie de separare, prin sedimentare sau filtrare centrifugă, a componenţilor cu densităţi diferite dintr-un amestec eterogen.