Dictionar

centrifuga

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. centrifuger)

1. a supune forței centrifuge; a efectua o centrifugare.
2. a îndepărta de centru, de obicei printr-o rotație rapidă care separă, elementele unui lichid, în funcție de densitățile asociate acestora.
 

centrifugal

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT centrifugalis; centrifugus
2. FR centrifugal; centrifuge
3. EN centrifugal; tending outwards
4. DE zentrifugal; mittelpunktfliehend
5. RU центробежный
6. HU centrifugális, középhagyó, központtól távolodó
 

centrifugal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. centrifugal)

1. care îndepărtează sau care se îndepărtează de centru; centrifug.
2. care produce forță centrifugă; care folosește această forță.
3. (antonime) centripet, centripetal.
 

centrifugare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (centrifuga)

1. operație de separare, prin sedimentare sau filtrare centrifugă, a componenților cu densități diferite dintr-un amestec eterogen.
 

supercentrifugă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (super1- + centrifugă)

1. centrifugă cu turație foarte înaltă.
 

ultracentrifugă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. ultracentrifugeuse)

1. centrifugă cu turație foarte mare, pentru sedimentarea particulelor coloidale.
2. aparat care permite efectuarea centrifugării la viteze foarte mari, pentru a separa particulele fără a le denatura.
 

burat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. burat)

1. sită centrifugă pentru cernut făina din cereale.
 

centrifug, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. centrifuge)

1. adj. care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal.
2. forță ~ă = forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. II s. f. aparat, mașină cu ajutorul căreia se efectuează operația de centrifugare.
3. instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată.
 

centrifuga

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. centrifuger)

1. a supune forței centrifuge; a efectua o centrifugare.
2. a îndepărta de centru, de obicei printr-o rotație rapidă care separă, elementele unui lichid, în funcție de densitățile asociate acestora.
 

centrifugal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. centrifugal)

1. care îndepărtează sau care se îndepărtează de centru; centrifug.
2. care produce forță centrifugă; care folosește această forță.
3. (antonime) centripet, centripetal.
 

centrifugare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (centrifuga)

1. operație de separare, prin sedimentare sau filtrare centrifugă, a componenților cu densități diferite dintr-un amestec eterogen.
 

centripetal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. centripétal)

1. care tinde să se apropie de centru; centripet.
2. (antonime) centrifug, centrifugal.