Dictionar

Clonus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clonus, gr. klonus)

1. serie de convulsii (1) denotând existenţa unei leziuni a centrilor nervoşi motori superiori.


Encefal 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. encéphale)

1. totalitatea centrilor nervoşi centrali care se găsesc în cutia craniană; creier.


Exteroceptiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. extéroceptif)

1. (despre senzaţii) care transmite centrilor nervoşi informaţii asupra lumii din afara corpului.


Leucopatie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. leucopathie)

1. denumire generică pentru afecţiunile centrilor de formare a leucocitelor.


Neuranemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. neuranémie)

1. anemie a centrilor nervoşi.