centraliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. centraliser)

1. a concentra într-un singur loc.
2. a subordona unei conduceri unice (de la centru).
3. a înscrie date într-un centralizator.

fusiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fusiforme)

1. în formă de fus (alungit și bombat în centru).
2. (var.) fuziform.

nevralgic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. névralgique)

1. privitor la nevralgie, provocat de nevralgie.
2. (expr.) punct (sau centru) ~ = parte a corpului în care este localizată o nevralgie; punct sensibil dureros.
3. (expr.) punct (sau centru) ~ = partea dificilă a unei situații, a unei probleme în discuție.
4. (expr.) punct ~ = punct sensibil, punct esențial.
5. (var.) (înv.) nefralgic.

omotetie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. homothétie)

1. (mat.) transformare geometrică în care punctele corespondente sunt coliniare cu un punct fix (centru), distanța față de el crescând sau reducându-se în raport constant.

rotație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rotation, lat. rotatio, germ. Rotation)

1. mișcare a unui corp în jurul unui punct fix sau al unei axe.
2. (mat.) transformare biunivocă a planului sau a spațiului în el însuși determinată de un punct fix (centru) sau de o dreaptă (axă), printr-o rotație păstrând unghiurile și distanțele; rotor.
3. mișcare a corpurilor cerești în jurul axei proprii.
4. schimbare alternativă.
5. ~a capitalului = circuitul fondurilor de producție în sfera producției și a circulației.
6. alternare metodică pe același teren a plantelor care se cultivă într-un asolament.
7. schimb alternativ de persoane sau de echipe în cursul unei activități.

sferă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sphère, lat. sphaera, gr. sphaira)

1. (geom.) suprafață ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct dat (centru).
2. obiect având această formă; glob.
3. regiunea cerească unde se mișcă aștrii; boltă cerească.
4. (fig.) domeniu (limitat) în care există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva; mediu (social).
5. ~ de influență = a) întindere, teritoriu, mediu etc. în cuprinsul căruia se exercită o anumită influență; b) zonă geografică sau grup de state asupra cărora o anumită putere exercită o influență economică, politică sau militară.
6. (log.) capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi care posedă însușirile reflectate în conținutul ei; denotație.
7. (ec.) ~a producției materiale = totalitatea activităților, a ramurilor din cadrul economiei naționale în care se creează bunuri materiale; ~ neproductivă = totalitatea activităților, a sectoarelor din cadrul economiei naționale care consumă muncă socială, fără a crea bunuri materiale.