Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anallatism)
1. proprietate optică a stadimetrului şi a taheometrelor de a da direct prin citire distanţa de la centrul aparatului foto la mira vizată.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticentre)
1. (geol.) loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur.
2. (matematică) ~l unui patrulater inscriptibil = punctul de intersecție al perpendicularelor duse din mijlocul fiecărei laturi ale patrulaterului pe latura opusă; punctul lui Mathot.
3. (matematică) ~ al tetraedrului = simetricul centrului sferei circumscrise față de centrul de greutate al tetraedrului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + pol)
1. (mat.) simetricul, în raport cu centrul unei conice, al polului unei drepte în raport cu acea dreaptă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antipolaire)
1. (mat.) polara, în raport cu o conică, a simetricului unui punct în raport cu centrul acelei conice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropocentrique)
1. privitor la antropocentrism, care aparține antropocentrismului (doctrină care plasează omul în centrul Universului).
2. care constă în adoptarea antropocentrismului (vorbind despre un sistem filozofic sau cosmologic).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothème)
1. segment de dreaptă care uneşte centrul unui poligon regulat cu mijlocul oricăreia dintre laturi; înălţime a feţei laterale a unei piramide regulate.