anticentru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anticentre)

1. (geol.) loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur.
2. (matematică) ~l unui patrulater inscriptibil = punctul de intersecție al perpendicularelor duse din mijlocul fiecărei laturi ale patrulaterului pe latura opusă; punctul lui Mathot.
3. (matematică) ~ al tetraedrului = simetricul centrului sferei circumscrise față de centrul de greutate al tetraedrului.

cambrură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cambrure)

1. arcuitură.
2. curbură a unei piese de lemn sau a centrului unei bolți.
3. curbura dintre călcâi și tars; bolta piciorului.

centraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. centrage)

1. acțiunea de a centra și rezultatul ei; centrare.
2. acțiunea de a determina centrul unui obiect.
3. așezare simetrică față de un centru (axă) a unor obiecte.
4. plasarea axelor componentelor, care aparțin unui sistem optic et cetera, pe aceeași linie.
5. (mecanică) poziționarea centrului de greutate al unui vehicul în raport cu considerațiile de echilibru static sau dinamic.

centroid

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. centroid)

1. (fizică) punct din spațiu care se mișcă cu o viteză egală cu viteza medie a obiectelor cerești din vecinătatea lui.
2. (matematică) centrul unui poligon.
3. (electricitate) centrul de greutate al sarcinilor electrice.
4. (cartografie) punct dintr-o zonă geografică de întindere relativ mică, ales în apropierea centrului său de greutate și ale cărui coordonate servesc pentru localizare în acea zonă.

cheratoproteză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kératoprothèse)

1. înlocuire a centrului unei cornee opace cu un material sintetic transparent.

decentrare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. décentrage)

1. acțiunea de a descentra; deplasarea centrului.
2. deplasare, din poziția normală, a unei piese, a unei imagini de televiziune pe ecranul unui cinescop.
3. (dispozitiv optic) aliniere greșită a centrelor lentilelor.
4. (psihologie) acțiunea de a muta un centru de interes.
5. (tehnol.) mutarea centrului de greutate al unei piese de prelucrat.
6. (antonim) centrare.