Rezultate principale (Cenzura):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. censurer)
1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicaţie).
2. (fig.) a supraveghea (moravurile).
3. a adopta o moţiune de cenzură.
4. a pronunţa o sancţiune împotriva cuiva; a blama, a dezaproba; a condamna.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. censure, lat. censura)
1. demnitatea şi funcţia de cenzor (1).
2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicaţiilor, spectacolelor, emisiunilor şi, în timp de război, asupra corespondenţei trimise prin poştă; organ care exercită acest control.
3. funcţie psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconştient dorinţele neconforme cu convenţiile sociale.
Rezultate secundare (Cenzura):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. s’autocensurer)
1. refl. a-şi cenzura propriile gânduri, acţiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocensure)
1. cenzură asupra propriului text.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. censurable)
2. care riscă sau care merită să fie cenzurat.
Parte de vorbire: s.m.f. (înv.)
Origine: (germ. Zensurant)
1. persoană care examinează lucrările scrise la un examen; persoană responsabilă cu supravegherea studiilor și menținerea ordinii și disciplinei într-un liceu; cenzor.
2. (var.) censurant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. cenzura)
1. acțiunea de a cenzura; cenzurat.
2. aplicare a cenzurii; criticare (publică).
3. exercitare a funcției de cenzor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. cenzura)
1. care a fost supus cenzurii.
2. (științe jur.) cercetat; examinat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. s’autocensurer)
1. refl. a-şi cenzura propriile gânduri, acţiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocensure)
1. cenzură asupra propriului text.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. censor, fr. censeur)
1. magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetăţenilor şi al averilor acestora şi supraveghea moravurile.
2. persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicaţiile, corespondenţa.
3. cel care verifică gestiunea unei întreprinderi, bănci, societăţi etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. censurer)
1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicaţie).
2. (fig.) a supraveghea (moravurile).
3. a adopta o moţiune de cenzură.
4. a pronunţa o sancţiune împotriva cuiva; a blama, a dezaproba; a condamna.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. censurable)
2. care riscă sau care merită să fie cenzurat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (I. croşetă; II. vb. croșeta)
1. I. punere în croşete (paranteze drepte) a unor cuvinte sau porţiuni de text (folosit de cenzură).
2. II. acțiunea de a croșeta; croșetat.