Dictionar

clar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. clarus, fr. clair)

1. (și adv.) limpede, deslușit, curat.
2. transparent; (despre aer, cer) senin, luminos.
3. (despre sunete, voci) care răsună distinct.
4. lămurit, evident.
 

exulcerație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exulcération)

1. (med.) ulcerație superficială, ușoară, a pielii sau a mucoaselor (care înseamnă începutul unui ulcer).
 

metastazic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. métastatique)

1. (med.) care provine sau este generat de metastază; care este de natura unei metastaze; metastatic.
2. (med.) care provine dintr-o tumoră primară.
3. (despre cancer) care se răspândește.
 

mutonat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. moutonné)

1. (despre cer) acoperit cu nori mici, albi și floconoși.
2. (despre roci) în formă de mamelon care poartă urme ale șlefuirii de către ghețari.