Rezultate secundare (Ceramic,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Biokeramik)
1. substituent al materialului osos, tip de argilă pe bază de oxid de aluminiu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. céramique)
1. adj. referitor la ceramică.
2. s. f. tehnica şi arta de a fabrica obiecte din argilă (sau substanţe plastice asemănătoare).
Parte de vorbire: adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)
Origine: (fr. abrasif)
1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.
2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albite)
1. plagioclaz, alumosilicat de sodiu, cu aspect lăptos, verzui, roşietic sau incolor, fondant în ceramică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. allophane)
1. argilă coloidală, amestec de silicaţi de aluminiu hidrataţi, care măreşte plasticitatea maselor ceramice.
Parte de vorbire: s. f.
Origine: (engl. art déco)
1. artă aplicată obiectelor utilitare (mobilier, costumaţie, ceramică).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bandkeramik)
1. ceramică neolitică din Europa, caracterizată prin decorul din benzi incizate, excizate sau pictate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbotine)
1. pastă diluată vitrifiabilă cu care se lipesc ornamentele şi toartele pe obiectele de ceramică.
2. decoraţie cu o asemenea pastă pe porţelan sau pe faianţă.