Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bandkeramik)
1. ceramică neolitică din Europa, caracterizată prin decorul din benzi incizate, excizate sau pictate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électrocéramique)
1. ramură a ceramicii care studiază compoziţia, fabricarea, proprietăţile şi întrebuinţările produselor utilizate în electrotehnică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photocéramique)
1. aplicare de decoruri pe articole de porţelan cu ajutorul fotografierii speciale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métallocéramique)
1. ramură a metalurgiei care produce pulberi metalice folosite la fabricarea diferitelor obiecte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Schnurrkeramik)
1. ceramică prezentând un decor obţinut prin imprimarea înainte de ardere, pe pasta încă moale, a unei sfori răsucite sau înnodate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albite)
1. plagioclaz, alumosilicat de sodiu, cu aspect lăptos, verzui, roşietic sau incolor, fondant în ceramică.
Parte de vorbire: s. f.
Origine: (engl. art déco)
1. artă aplicată obiectelor utilitare (mobilier, costumaţie, ceramică).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bandkeramik)
1. ceramică neolitică din Europa, caracterizată prin decorul din benzi incizate, excizate sau pictate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbotine)
1. pastă diluată vitrifiabilă cu care se lipesc ornamentele şi toartele pe obiectele de ceramică.
2. decoraţie cu o asemenea pastă pe porţelan sau pe faianţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bassin)
1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă.
2. suprafaţă de apă în incinta unui port pentru staţionarea navelor.
3. regiune de unde un curs de apă îşi adună afluenţii.
4. regiune cu zăcăminte de minereuri.
5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică.
6. element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată să conţină apă.
7. parte inferioară a cavităţii abdominale, între oasele iliace; pelvis.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bloc, blocus)
1. bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea; corp, obiect dintr-o bucată.
2. masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică.
3. ~ continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime.
4. (poligr.) caracter de literă înrudit cu caracterul grotesc.
5. grămadă de obiecte, lucruri etc. care formează o masă unică.
6. în ~ = împreună, laolaltă; ~ alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor; ~ operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operațiilor.
7. mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc.
8. ansamblu de mărci poștale detașate dintr-o coală.
9. piesă metalică turnată a unei mașini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de răcire și conductele de distribuire.
10. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferată din cabina acarului sau din stație.
11. grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac.
12. (în S.U.A.) porțiune de stradă delimitată de două intersecții.
13. unitatea dintre (supra)structura unei societăți istoric determinate și relațiile dialectice dintre ele.
14. alianță, înțelegere (între state, partide etc.).
15. (med.) obturare a unei căi vasculare sau întrerupere a circulației printr-un vas.
16. întrerupere a unei conductibilități neuromusculare.
17. (inform.) ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeași funcție.