Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT investigator; indagator; scrutator
2. FR chercheur scientifique; scrutateur
3. EN research worker; scientific explorer; inquirer
4. DE Forscherin
5. RU исследовaтель; изыскaтель
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT naturae indagator; naturalista
2. FR explorateur de la nature
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cerceta + -ător)
1. care cercetează; care se dedică cercetării; care ține de cercetare.
2. care examinează cu atenție; care observă; care studiază; scrutător.
3. care caută să descopere noi adevăruri științifice.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (cerceta + -ător)
1. persoană care caută, care cercetează.
2. persoană care se ocupă cu cercetarea în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință.
3. titlu acordat unui specialist care lucrează la un institut, o organizație de cercetare etc.
4. ~ științific = funcție în cadrul institutelor de cercetare științifică, în laboratoare etc.; persoană care are această funcție.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. auguratus, fr. augurat)
1. demnitatea, funcţia de augur.
2. templu construit după ce s-au cercetat augurii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. self questioning)
1. autoinvestigaţie prin punerea subiectului cercetat în postura de a elabora el însuşi întrebările care trebuie să facă parte dintr-un chestionar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. boursier)
1. adj., s. m. f. (elev, student, cercetător etc.) care primeşte o bursă1 (1).
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. dantologo)
1. persoană care se ocupă cu studiul vieții și operei lui Dante; cercetător în dantologie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dissécable)
1. care poate fi disecat, analizat minuţios, cercetat cu atenţie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (din eminescologie, derivat regresiv)
1. cercetător, specialist în eminescologie.