Parte de vorbire: s.
Origine: ( arhivă + economie)
1. ramură a arhivisticii care cercetează şi stabileşte condiţiile optime de depozitare şi conservare a documentelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. docimologie)
1. disciplină care cercetează problemele examinării şi notării elevilor, a candidaţilor la examene şi concursuri; docimonomie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (electro- + dermatografie)
1. metodă prin care se cercetează rezistenţa electrică a pielii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. instruction, lat. instructio)
1. ansamblu de cunoștințe predate sau căpătate prin studiu organizat; învățătură, învățământ.
2. pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare.
3. (jur.) fază procedurală în desfășurarea proceselor constând în adunarea și cercetarea probelor.
4. judecător de ~ = (în unele țări) magistrat care cercetează cauzele penale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. logique)
1. adj. conform regulilor logicii; rațional; just, întemeiat.
2. circuit ~ = circuit în calculatoarele electronice pentru operații logice elementare.
3. (inform.) schemă ~ă = reprezentare grafică a unui algoritm în vederea programării; logigramă.
4. s. f. știință a demonstrației care studiază formele și legile gândirii, ale raționării corecte.
5. ~ simbolică (sau matematică) = ramură a logicii care folosește în cercetare procedeul logico-matematic; logistică; ~a științei = disciplină care cercetează produsele activității științifice; ipoteze, teorii, concepte etc.
6. gândire justă, raționament corect, temeinic.
7. cerință firească, temei, rațiune.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. mythographe)
1. specialist în mitografie, disciplină care cercetează și compară structurile și sensurile miturilor; mitolog.
2. autor care studiază miturile, fabulele anticilor și dă o explicație acestora.
3. scriitor de mituri, fabule, basme.