arhivoeconomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( arhivă + economie)

1. ramură a arhivisticii care cercetează și stabilește condițiile optime de depozitare și conservare a documentelor.

docimologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. docimologie)

1. disciplină care cercetează problemele examinării și notării elevilor, a candidaților la examene și concursuri; docimonomie.

electrodermatografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (electro- + dermatografie)

1. metodă prin care se cercetează rezistența electrică a pielii.

instrucție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. instruction, lat. instructio)

1. ansamblu de cunoștințe predate sau căpătate prin studiu organizat; învățătură, învățământ.
2. pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare.
3. (jur.) fază procedurală în desfășurarea proceselor constând în adunarea și cercetarea probelor.
4. judecător de ~ = (în unele țări) magistrat care cercetează cauzele penale.

logic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. logique)

1. adj. conform regulilor logicii; rațional; just, întemeiat.
2. circuit ~ = circuit în calculatoarele electronice pentru operații logice elementare.
3. (inform.) schemă ~ă = reprezentare grafică a unui algoritm în vederea programării; logigramă.
4. s. f. știință a demonstrației care studiază formele și legile gândirii, ale raționării corecte.
5. ~ simbolică (sau matematică) = ramură a logicii care folosește în cercetare procedeul logico-matematic; logistică; ~a științei = disciplină care cercetează produsele activității științifice; ipoteze, teorii, concepte etc.
6. gândire justă, raționament corect, temeinic.
7. cerință firească, temei, rațiune.

mitograf, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. mythographe)

1. specialist în mitografie, disciplină care cercetează și compară structurile și sensurile miturilor; mitolog.
2. autor care studiază miturile, fabulele anticilor și dă o explicație acestora.
3. scriitor de mituri, fabule, basme.