Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. armillaire)
1. (astron.) sferă ~ă = ansamblu de cercuri concentrice reprezentând cerul şi mişcarea aştrilor şi având în centru un glob ce figurează Pământul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astérisme)
1. proprietate a unor minerale de a prezenta în masa lor cercuri luminoase în lumina reflectată prin ele în diferite direcţii.
Parte de vorbire: s.
Origine:
1. compas dintr-un braţ, cu manşon la partea superioară, de care este legat un al doilea braţ care se arcuieşte şi poartă un creion, la trasarea de cercuri mari.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ballot)
1. pachet, legătură mare de mărfuri, de diferite obiecte etc.; bal.
2. oţel-~ = bandă de oţel la legarea baloturilor, la confecţionarea cercurilor de butoaie etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bicyclique)
2. (despre compuşi organici) care conţine două cicluri închise în formulă.
3. (bot.) dispus în două verticile sau cercuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyclométrie)
1. tehnica măsurării cercurilor.