Dictionar

Rezultate secundare (Cerească):

Almicantarat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. almicantarat)

1. cerc imaginar de pe sfera cerească paralel cu orizontul, pe care toţi aştrii au aceeaşi înălţime.


Apex

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. apex)

1. creştet, vârf.

2. punct de pe sfera cerească spre care se deplasează Soarele.

3. extremitatea posterioară a cochiliei gasteropodelor.

4. bonetă a flaminilor, la romani.

5. mitra vechilor regi şi satrapi perşi.


Astrometrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrométrie)

1. ramură a astronomiei, tehnica determinării poziţiei aştrilor pe bolta cerească, a coordonatelor geografice ale locului, a orei exacte etc.


Axă

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. axe, germ. Achse)

1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens.

2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziţie într-un sistem tehnic.

3. ~ de rotaţie = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mişcarea de rotaţie a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei şi prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafeţe faţă de care acestea prezintă anumite proprietăţi de simetrie.

4. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneşte polii Pământului până la intersecţia cu sfera cerească.

5. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia şi aliaţii lor.


Colatitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collatitude)

1. complement al latitudinii unui punct de pe sfera terestră sau cerească.


Concherant, -ă

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (fr. conquérant)

1. care cucerește, care supune prin forța armelor; ocupant.

2. care caracterizează pe cel care cucerește, pe cel căruia îi place cucerească.

3. (la figurat) care subjugă prin farmec; cuceritor.

4. (var.) concuerant.