autosacramental

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. autosacramental)

1. reprezentație dramatică în Spania, care avea loc de ziua Domnului, după ceremoniile religioase, pe scene improvizate pe străzi.

calvinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calvinisme)

1. cult religios protestant care suprimă complet ceremoniile și reduce sfintele taine la botez și cuminecătură.

caparason

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caparaşon)

1. husă, armură de ornament care se punea pe cal la ceremonii; valtrap.

cavaler

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)

1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetățenii bogați.
2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios.
3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decorații.
4. ~ de industrie = îmbogățit în urma speculațiilor; șarlatan, escroc.
5. om generos, nobil, plin de abnegație; om cu purtări alese.
6. bărbat care însoțește o femeie în societate.
7. bărbat necăsătorit; holtei, burlac.
8. ~ de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoțește pe miri la cununie.

ceremonial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cérémonial, lat. cacceremonialis)

1. adj. care ține de ceremonie; ritual.
2. s. n. totalitatea formulelor și a regulilor care se folosesc la anumite ceremonii.

efod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éphod)

1. tunică îmbrăcată de preoții evrei în timpul marilor ceremonii.