Rezultate secundare (Ceremoniile):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. autosacramental)
1. reprezentaţie dramatică în Spania, care avea loc de ziua Domnului, după ceremoniile religioase, pe scene improvizate pe străzi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calvinisme)
1. cult religios protestant care suprimă complet ceremoniile şi reduce sfintele taine la botez şi cuminecătură.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. judaïsme)
1. tr. a practica ceremoniile iudaicilor, a adopta legea iudaică.
2. refl. a se face evreu, a se converti la iudaism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lampadophore, gr. lampadephoros)
1. (la vechii greci) purtător de torţă la ceremoniile religioase.
2. cel care continuă, extinde şi consolidează o concepţie, un mod de gândire, un stil etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. puseyisme)
1. curent în biserica anglicană, care cerea să fie restabilite ceremoniile catolice şi unele dogme ale catolicismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ritualisme)
1. supunere excesivă la ceremoniile (bisericeşti).
2. tendinţă care urmăreşte să sublinieze importanţa riturilor şi ritualurilor prescrise de tradiţia superstiţiei sau de credinţa religioasă.