Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cérémonieux)
1. potrivit unor reguli de politeţe exagerată; protocolar, solemn.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. familier, lat. familiaris)
1. care are un comportament liber și relaxat; prietenos.
2. care este binecunoscut, obișnuit cuiva; știut.
3. care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; nepretențios, simplu.
4. care este folosit într-un cadru foarte intim, apropiat, neprotocolar.
5. (prin ext.) lipsit de respect; ireverențios.
7. (antonime) ceremonios, protocolar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. formel, lat. formalis, engl. formal)
1. adj. referitor la formă, care ține de aparență.
2. (despre logică) care studiază formele logice ca independente de conținutul lor concret determinat.
3. (despre concepte) care nu are referință externă.
4. formulat în termeni preciși, categorici.
5. făcut din formalism, de formă; superficial.
6. (jur.; despre acte) care, pentru a fi valabil, necesită anumite forme.
8. (inform.) gramatică ~ă = vocabularul și regulile necesare descrierii limbajelor; limbaj ~ = limbaj generat de o gramatică formală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. protocolaire)
1. potrivit protocolului; care respectă anumite reguli de politeţe, ceremonios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. révérencieux)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ritualiser)
1. a conferi un caracter solemn, ceremonios, de ritual.