Dictionar

admite

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. admittere, după fr. admettre)

1. a accepta, a lua drept bun.
2. a îngădui, a permite.
3. a da curs favorabil (unei cereri).
4. a primi (la un examen).
 

asalta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. assaltare)

1. a da un asalt.
2. (fig.) a copleși cu insistențe, cu cereri.
 

bursă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bourse)

1. piață capitalistă care funcționează permanent.
2. unitate specifică economiei de piață, unde se negociază și se încheie tranzacții privind mărfuri, valori mobiliare, valute și devize, asigurări etc.
3. ~ neagră = comerț clandestin, piață ilicită; ~a muncii = instituție unde se înregistrează cererile de lucru ale șomerilor; ~ de valori = bursă unde se negociază titluri de valori.
 

cotație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cotation)

1. determinarea și publicarea cursului pieței valutare pe baza evoluției cererii și ofertei.
 

curs 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cursus, fr. cours)

1. preț variabil, stabilit la bursă, cu care se cumpără și se vând valutele și hârtiile de valoare.
2. preț al unității monetare dintr-o țară, exprimat în unitățile bănești ale altei țări.
3. în ~ul = pe perioada; a da ~ unei cereri = a rezolva o cerere.
 

marketing

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. marketing)

1. concepție privind organizarea și desfășurarea activității economice, potrivit căreia producția trebuie să fie permanent adaptată la cerințele prezente și viitoare ale consumatorilor și să le satisfacă cu maximum de eficiență.
2. ansamblul metodelor și tehnicilor care au ca obiect studiul cererii consumatorilor și satisfacerea acesteia.
3. disciplină științifică având acest obiect.