Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alerte)
1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.
2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.
3. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.
4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. astrophysique)
1. adj. referitor la astrofizică.
2. s. f. ramură a astronomiei care studiază proprietăţile fizice, compoziţia chimică, structura şi mişcarea corpurilor cereşti.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. astrophysicien)
1. specialist în astrofizică, parte a astronomiei care studiază proprietățile fizice ale corpurilor cerești.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astrogéologie)
1. disciplină, cunoscută alternativ ca geologie planetară sau exogeologie, care se ocupă de geologia corpurilor cerești, cum ar fi planetele și lunile lor, asteroizii, cometele și meteoriții; geologie a aștrilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. astronavigation)
1. tehnică de navigație care îi permite unui navigator să-și determine cu precizie poziția fizică actuală în spațiu sau pe suprafața pământului cu ajutorul corpurilor cerești vizibile (stele, planete, soare și lună); navigație spațială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astronyme)
1. nume propriu de corpuri cereşti.