Dictionar

Rezultate secundare (Cerești;):

Alertă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alerte)

1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.

2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.

3. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.

4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.


Astrofizic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. astrophysique)

1. adj. referitor la astrofizică.

2. s. f. ramură a astronomiei care studiază proprietăţile fizice, compoziţia chimică, structura şi mişcarea corpurilor cereşti.


Astrofizician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. astrophysicien)

1. specialist în astrofizică, parte a astronomiei care studiază proprietățile fizice ale corpurilor cerești.


Astrogeologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astrogéologie)

1. disciplină, cunoscută alternativ ca geologie planetară sau exogeologie, care se ocupă de geologia corpurilor cerești, cum ar fi planetele și lunile lor, asteroizii, cometele și meteoriții; geologie a aștrilor.


Astronavigație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. astronavigation)

1. tehnică de navigație care îi permite unui navigator să-și determine cu precizie poziția fizică actuală în spațiu sau pe suprafața pământului cu ajutorul corpurilor cerești vizibile (stele, planete, soare și lună); navigație spațială.


Astronim

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astronyme)

1. nume propriu de corpuri cereşti.