Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT atramentarius
6. HU tintafekete
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bavure)
1. (tehn.) porţiune de material în relief faţă de profilul cerut al unei piese metalice, rezultată din prelucrare.
2. (poligr.) contur îngroşat, lăsat de o cerneală proastă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. développer)
1. a trata cu un reactiv chimic un material fotosensibil impresionat, pentru a face să apară clar imaginea formată la expunere.
2. a face vizibile, prin procedee speciale, semnele scrise cu cerneală simpatică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (/Aelius/ Donatus, gramatic lat.)
1. nume dat cărţilor tipărite înainte de invenţia tiparului, a căror imprimare se făcea cu clişee gravate în lemn şi acoperite cu cerneală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. gomme, it. gomma, lat. gummi)
1. substanță vâscoasă secretată de unele plante sau obținută sintetic, care se întărește în contact cu aerul.
2. bucățică de cauciuc pentru șters urmele de creion sau de cerneală lăsate pe hârtie; radieră.
3. ~ de mestecat = bomboană din gumă, cu o glazură dulce, care se mestecă în gură.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. liant)
1. material care are proprietatea de a menține agregatele împreună; aglomerant.
2. lichid vâscos conținând colorantul cu care formează cerneala de tipar.
3. substanță folosită la fixarea pigmenților coloranți pe fibrele textile.
4. constituent nevolatil al lacurilor, care se întărește sub formă de peliculă, în pictură etc.
5. (prin ext.) element care leagă părțile unui întreg.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Lineal)
1. instrument pentru trasarea, măsurarea sau verificarea liniilor și a dimensiunilor.
2. dispozitiv de ghidare a materialului de laminat la intrarea în anumite laminoare.
3. riglă de oțel care formează jgheabul de cerneală la piesele tipografice.
4. dispozitiv al mașinii de cusut care servește la executarea cusăturilor paralele cu marginea materialului.