Dictionar

certifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. certifier, lat. certificare)

1. a adeveri, a confirma ceva este autentic, sigur, exact, valabil.
 

certificare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. certifica)

1. acțiunea de a certifica și rezultatul ei; certificație.
 

certificat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. certificat, lat. certificatum)

1. act oficial prin care se certifică, se atestă ceva.
 

certificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. certification)

1. acțiunea de a certifica în scris; certificare; (concr.) certificat.
2. (var.) certificațiune.
 
 
 

atestat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Attestat)

1. document oficial care atestă ceva; diplomă, certificat de studii.
 
 
 

autentificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. autentificazione, fr. authentification)

1. acțiunea de a autentifica, de a certifica existența; autentificare.