Dictionar

Rezultate secundare (Cerut):

Abil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.

2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.

3. (fig.) care dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.

4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.

5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.


Bavură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bavure)

1. (tehn.) porţiune de material în relief faţă de profilul cerut al unei piese metalice, rezultată din prelucrare.

2. (poligr.) contur îngroşat, lăsat de o cerneală proastă.


Comandă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commande)

1. ordin, dispoziţie, poruncă.

2. ton de ~ = ton poruncitor.

3. conducere a unei unităţi militare.

4. post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor şi de unde transmite comanda operaţiilor.

5. ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mişcări.

6. acţiune de comandare a unui sistem tehnic.

7. echipamentul necesar efectuării ei.

8. dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloţi acţioneze comenzile.

9. (inform.) instrucţiune, parte integrantă a informaţiei transmise calculatorului de către utilizator.

10. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaş, unui antreprenor etc.

11. marfa comandată.

12. de ~ = executat după indicaţiile clientului.

13. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărţilor, cabina comandantului etc.

14. parâmă subţire (saulă) cu care se înfăşoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea.


Detestabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. détestable, lat. detestabilis)

1. demn de dispreţ, de ură.

2. (despre lucruri) foarte rău, cu mult sub nivelul cerut.


Exigibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exigible)

1. care poate fi cerut.

2. (jur.; despre obligaţii) care trebuie îndeplinit în orice caz.


Formaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (format + -iza)

1. a croi cu circularul panourile de lemn suprapuse după diferite forme şi dimensiuni cerute de producţie.