Dictionar

acetonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétone)

1. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri și vopsele etc.
 

carbonil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carbonyle)

1. grupare funcțională bivalentă, în moleculele aldehidelor și ale cetonelor.
2. combinație a oxidului de carbon cu alte metale grele.
 

cetonurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cétonurie)

1. prezența în urină a cetonelor, rezultate din arderea incompletă a grăsimilor.