Dictionar

Rezultate principale (Cetonă.):

Cetonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cétone)

1. denumire dată unei clase de compuşi organici obţinuţi prin oxidarea alcoolilor secundari sau a hidrocarburilor.


Rezultate secundare (Cetonă.):

Acetonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétone)

1. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri şi vopsele etc.


Acidocetonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acido-cétone)

1. corp care posedă deopotrivă funcţia de acid şi de cetonă.


Bromoacetonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bromacétone)

1. produs rezultat din acţiunea bromului asupra acetonei.


Dicetonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dicétone)

1. combinaţie chimică în moleculă cu două grupări cetonice.


Metilcetonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. méthylcétone)

1. organ compus lichid cu miros ca-racteristic; butană.


Acetofenonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétophénone)

1. cetonă mixtă, lichid incolor cu miros aromatic, solubil în alcool şi eter, folosit în industria parfumurilor.


ACETON-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. acéton-, cf. lat. acetum „oţet”)

1. „acetonă”.


Acidocetonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acido-cétone)

1. corp care posedă deopotrivă funcţia de acid şi de cetonă.


Benzofenonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benzophénone)

1. cetonă aromatică formată prin distilarea benzoatului de calciu, substanţă cristalizată, solubilă în alcool şi eter.


Butanonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. butanone)

1. lichid inflamabil cu miros de acetonă, derivat din butan, folosit în industria chimică şi farmaceutică.


Cetoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cétose)

1. monozaharid care conţine o grupare cetonică în moleculă.

2. stare patologică datorată unui exces de cetonă în organism.