Rezultate principale (Cetonă.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cétone)
1. denumire dată unei clase de compuşi organici obţinuţi prin oxidarea alcoolilor secundari sau a hidrocarburilor.
Rezultate secundare (Cetonă.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétone)
1. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri şi vopsele etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acido-cétone)
1. corp care posedă deopotrivă funcţia de acid şi de cetonă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bromacétone)
1. produs rezultat din acţiunea bromului asupra acetonei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dicétone)
1. combinaţie chimică în moleculă cu două grupări cetonice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. méthylcétone)
1. organ compus lichid cu miros ca-racteristic; butană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétophénone)
1. cetonă mixtă, lichid incolor cu miros aromatic, solubil în alcool şi eter, folosit în industria parfumurilor.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. acéton-, cf. lat. acetum „oţet”)
1. „acetonă”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acido-cétone)
1. corp care posedă deopotrivă funcţia de acid şi de cetonă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benzophénone)
1. cetonă aromatică formată prin distilarea benzoatului de calciu, substanţă cristalizată, solubilă în alcool şi eter.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. butanone)
1. lichid inflamabil cu miros de acetonă, derivat din butan, folosit în industria chimică şi farmaceutică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cétose)
1. monozaharid care conţine o grupare cetonică în moleculă.
2. stare patologică datorată unui exces de cetonă în organism.