medic-cetățean

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (medic + cetățean)

1. medic interesat de activitatea obștească.

apatrid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apatride)

1. adj. care nu are cetățenie; lipsit de patrie.
2. s. m. f. persoană care a pierdut calitatea de cetățean al patriei sale (părăsind-o în mod ilegal) și n-a dobândit nici cetățenia țării în care s-a stabilit.
3. om fără patrie.
4. (persoană) fără cetățenie; heimatlos.

azilant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (azil + -ant)

1. cetățean străin care a obținut azil într-o țară; imigrant.

cens

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. census, fr. cens)

1. (în Roma antică) recensământ al verii și al cetățenilor din cinci în cinci ani în vederea stabilirii impozitelor, a recrutării tinerilor etc.
2. (în feudalism) prestație anuală în natură sau în bani datorată seniorului, de către posesorul pământului.
3. grupare a unor cetățeni sau a tuturor locuitorilor unei țări după diverse criterii.
4. (în capitalism) cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetățean să aleagă sau să fie ales.

civic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. civique, lat. civicus)

1. care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni; cetățenesc.
2. care privește cetățenii în relațiile lor cu societatea organizată în stat.
3. care caracterizează, califică un bun cetățean (ex. simț civic).
4. în legătură cu cetățeanul și rolul său politic.
5. (Roma Antică) coroană ~ă = distincție acordată celui care a salvat viața unui cetățean roman.
6. educație ~ă = educație menită să pregătească elevii pentru responsabilitățile lor viitoare de cetățeni.
7. (fig.) patriotic.

civism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. civisme)

1. atitudine politică și etică de bun cetățean; devotament patriotic.

concetățean, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după fr. concitoyen)

1. cetățean al unui oraș, al unei regiuni, considerat în raport cu ceilalți cetățeni.
2. persoană care este din aceeași țară cu altcineva; compatriot.