Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. civique, lat. civicus)
1. care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni; cetățenesc.
2. care privește cetățenii în relațiile lor cu societatea organizată în stat.
3. care caracterizează, califică un bun cetățean (ex. simț civic).
4. în legătură cu cetățeanul și rolul său politic.
5. (Roma Antică) coroană ~ă = distincție acordată celui care a salvat viața unui cetățean roman.
6. educație ~ă = educație menită să pregătească elevii pentru responsabilitățile lor viitoare de cetățeni.
7. (fig.) patriotic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. liberté, lat. libertas)
1. posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință, de a face sau de a nu face o acțiune.
2. puterea pe care cetățeanul o are de a face ceea ce dorește, sub protecția legilor și în limitele acestora.
3. stare a unei persoane cu drepturi depline, care nu este în servitute; stare de independență.
4. starea celui care nu este reținut prizonier, care nu este deținut.
5. starea unui animal care nu trăiește în captivitate.
6. drept consfințit printr-o legislație, printr-o convenție; lipsă a restricțiilor.
7. (pl.) drepturi cetățenești.
8. independență, neatârnare (a unui stat față de o putere străină).
9. ~ individuală = dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei.
10. ~ de conștiință = dreptul oricărui cetățean de a avea o opinie proprie în orice domeniu de activitate.
11. ~ de gândire sau ~a cuvântului = dreptul de a exprima prin viu grai sau prin scris opiniile proprii.
12. ~ de mișcare = posibilitatea persoanei de a se deplasa și de a se așeza după dorință.
13. (loc. adv.) în ~ = după bunul plac, nestingherit.
14. (expr.) a-și lua ~a să... (sau de a...) = a-și îngădui, a-și permite să...
15. (expr.) a pune în ~ = a elibera din închisoare, din arest etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. passaporto, fr. passeport, rus. paşport)
1. document (carnet) care serveşte drept legitimaţie cetăţeanului unui stat în străinătate.
2. (fam.) a da ~ul (cuiva) = a se debarasa de cineva.