Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apatride)
1. adj. care nu are cetățenie; lipsit de patrie.
2. s. m. f. persoană care a pierdut calitatea de cetățean al patriei sale (părăsind-o în mod ilegal) și n-a dobândit nici cetățenia țării în care s-a stabilit.
4. (persoană) fără cetățenie; heimatlos.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. naturaliser)
1. a acorda unui străin cetăţenia.
2. (despre plante şi animale) a aclimatiza.
3. (despre idei, obiceiuri, expresii) a adopta.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (naturaliza)
1. acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; (înv.) naturalizație.
2. acțiunea prin care se conferă unui străin (sau apatrid) cetăţenia ţării în care își are domiciliul.
3. adaptare a organismelor într-un mediu nou; aclimatizarea plantelor sau animalelor la un mediu străin.
4. pregătirea și umplerea animalelor moarte pentru a le da un aspect viu; taxidermie.
5. (antonime) denaturalizare, (rar) denaturalizat, (înv.) denaturalizație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pérégrin, lat. peregrinus)
1. (în dreptul roman) străin liber, lipsit de cetăţenia romană sau de dreptul latin, dar care nu era socotit, „inamic public”.
2. pelerin.
3. călător.