Dictionar

Rezultate secundare (Cheie):

Cheie de determinare; cheie dichotomică

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT clavis analytica

2. FR clef analytique; clef dichotomique

3. EN analytical-key, dichotomous key

4. DE analytischer Bestimmungsschlüssel

5. RU ключ для определеие

6. HU határozó kulcs; dichotómikus kulcs, kétágú kulcs


Episod-cheie

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (episod + cheie)

1. episod de mare importanță.


Moment-cheie

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (din moment + cheie)

1. moment extrem de important în desfășurarea unui eveniment, din viața cuiva etc.


Post-cheie

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. poste-cléf)

1. funcţie foarte importantă.


Ramură-cheie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ramură + cheie)

1. sector (industrial) foarte important.


Acnee

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acné)

1. (med.) afecțiune inflamatorie a glandelor piloseboreice, prin apariția de coșuri, puncte negre etc. pe piele; este o boală inflamatorie a pielii în care glandele sebacee joacă un rol cheie.


Aerodesant

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.


Analiză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.

2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.

3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.

4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.

5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.

6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.


Angular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. angulaire, lat. angularis)

1. care formează un unghi, în formă de unghi; unghiular.

2. situat la sau aproape de un unghi.

3. (geom.) care se măsoară printr-un unghi.

4. piatră = piatră, în general de dimensiuni mari, situată la colțurile unei clădiri și având un rol cheie în susținerea acesteia; (fig.) temelie, element fundamental.


Antebraţ

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. avant-bras)

1. parte a braţului de la cot până la încheietura mâinii.

2. parte a membrelor anterioare la animale, între cot şi genunchi.


Apoteoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)

1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor.

2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare.

3. denumire a scenelor finale cu caracter solemnă şi triumfal din opere sau balete; încheiere solemn a unei piese muzicale.