Dictionar

chelean, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. chellèen, de la numele orașului francez Chelles)

1. I. (preistorie) referitor la perioada paleoliticului inferior sau la industria litică care o caracterizează; abbevilian.
2. II. subetaj mijlociu al paleoliticului inferior; abbevilian.
 

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
 

prechelean, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Prächelleen)

1. (din) primul subetaj al paleoliticului inferior, dinaintea cheleanului.