Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. questionnaire)
1. listă sistematică de întrebări întocmită cu scopul de a obţine informaţii, lămuriri.
2. metodă de investigare psihologică bazată pe întrebări şi răspunsuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. self questioning)
1. autoinvestigaţie prin punerea subiectului cercetat în postura de a elabora el însuşi întrebările care trebuie să facă parte dintr-un chestionar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autotest)
1. chestionar la care răspunde însuşi autorul pe baza unor coeficienţi numerici stabiliţi pentru fiecare întrebare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. interview)
1. schimb de întrebări și răspunsuri între un jurnalist și o persoană (sau un grup de persoane) pe un subiect.
2. specie publicistică ce constă în chestionarea directă de către un ziarist a unei personalități spre a obține unele aprecieri, opinii, informații în diverse probleme în vederea difuzării lor prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (prin ext.) textul convorbirii.
3. convorbire a unui sociolog-anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetării sociologice.
4. convorbire între un angajator și un candidat în vederea obținerii unui loc de muncă.
5. ~-document = interviu cu valoare de document.
6. ~-fulger = interviu luat rapid.
7. reportaj-~ = material publicistic în care sunt folosite deopotrivă procedeele reportajului și ale interviului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. item)
1. temă, element constitutiv al unui test, chestionar etc. cu o notă specifică în cadrul unei probleme, referindu-se la un fragment strict determinat și unic al acesteia.
2. termen de apreciere în problemele analitice.
3. termen al unei descrieri analitice destinat a fi luat în considerare într-un proces mecanizat.
4. (psih.) situație particulară care produce din partea subiectului două sau mai multe comportamente posibile.
Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (engl. respondent)
1. (persoană) care obișnuiește să răspundă, să replice.
2. (persoană) care răspunde la un chestionar.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (re- + umple, cf. fr. remplir)
2. a umple ceva care a fost golit anterior.
3. a completa (din nou) un formular, chestionar etc.
5. (var. înv.) a (se) reîmple, a (se) reîmplea.