OK
X
chilă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. quille)
1.
element
principal
longitudinal
al
osaturii
unei
nave,
în
partea
inferioară,
baza
scheletului
acesteia.
chilangiom
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chylangiome)
1.
dilatație
varicoasă
a
vaselor
chilifere.
contrachilă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. contracchiglia)
1.
(mar.)
grindă
longitudinală
alipită
de
chilă,
pe
care
o
dublează
la
partea
superioară.
eschilă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. esquille)
1.
mic
fragment
dintr-un
os
fracturat.
alchilat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alkylat)
1.
produs
chimic
obținut
prin
alchilare.
contrachilă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. contracchiglia)
1.
(mar.)
grindă
longitudinală
alipită
de
chilă,
pe
care
o
dublează
la
partea
superioară.
deadwood
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. deadwood)
1.
legătură
la
proră
și
la
pupă
între
etravă
și,
respectiv,
etambou
și
chilă.
treflă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: ( fr. trèfle)
1.
una
dintre
cele
patru
culori
ale
cărților
de
joc,
reprezentată
printr-o
frunză
de
trifoi
de
culoare
neagră;
spatie.
2.
(poligr.)
ornament
care
imită
trifoiul.
3.
găitan
de
bumbac,
de
mătase
etc.
în
formă
de
frunză
de
trifoi,
cusut
ca
podoabă
la
unele
haine
(de
uniformă).
4.
(arhit.)
ornament
din
trei
cercuri
secante,
ale
căror
centre
formează
un
triunghi
echilateral.
5.
(mar.)
dispozitiv
la
colțul
inferior
al
velelor
pătrate,
dintr-un
inel
mare
prin
care
trec
două
inele
mai
mici,
pentru
legarea
de
ele
a
manevrelor
curente
din
mai
multe
direcții.
6.
pasaj
denivelat
în
curbă
pentru
părăsirea
unei
șosele
și
intrarea
în
altă
șosea.
triangulație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. triangulation)
1.
ansamblu
de
operații
geodezice
prin
care
pot
fi
determinate
suprafețe
și
distanțe,
împărțind
terenul
într-o
rețea
de
triunghiuri
echilaterale
în
vederea
stabilirii
coordonatelor
punctelor
de
pe
teren.
2.
rețea
de
triunghiuri,
baza
unei
ridicări
topografice.
trimer, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. trimère)
1.
adj.
divizat
în
trei
părți
dispuse
în
triunghi
echilateral.
2.
s.
m.
polimer
din
trei
molecule
de
monomer.