Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. chimique)
2. care foloseşte substanţe şi metode din chimie.
3. creion ~ = creion cu mină violetă.
4. arme ~ce = substanţe chimice toxice, folosite ca arme de luptă.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (germ. Chemikalien)
1. substanțe chimice produse industrial sau în laborator (și folosite în gospodărie); (fam.) produse chimice.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT stercus chimicus; stercus artificiale
3. EN fertilizer
4. DE Kunstdünger
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accélérateur)
1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.
4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accepteur)
1. (atom) capabil a primi electroni suplementari.
2. (substanţă chimică) care poate fixa o altă substanţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétaldéhyde)
1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH3CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétylénique)
1. (despre compuşi chimici) derivat din acetilenă.
2. hidrocarburi ~ce = alchine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétolyse)
1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic şi anhidridă acetică.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. acide, lat. acidus)
1. adj. cu proprietăţi acide.
2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.
3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.
4. s. m. substanţă chimică cu gust acru şi miros înţepător, care înroşeşte hârtia albastră de turnesol.