Dictionar

Rezultate secundare (Chimiei):

Alcalimetrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcalimétrie)

1. parte a chimiei care studiază determinarea concentraţiei unei baze.


Alchimist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alchimiste)

1. practicant al alchimiei (practică de cercetare în vogă în Evul Mediu și care s-a dezvoltat în cele din urmă în chimie) care își petrecea viața căutând un elixir al nemuririi, un panaceu universal și/sau o piatră filozofală capabilă transmute metalele comune în aur.

2. (var.) (înv.) alhimist.


Analitic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analytique, lat. analythicus)

1. bazat pe analiză.

2. chimie = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanţelor; limbă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice şi conceptuale ale cunoaşterii.

3. care utilizează calculul algebric şi infinitezimal.

4. geometrie = ramură a geometriei care studiază proprietăţile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.


Anorganic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anorganique)

1. (despre corpuri) lipsit de însuşirile materiei vii.

2. chimie = ramură a chimiei care studiază corpurile anorganice.


Arheochimie

Parte de vorbire: s.
Origine: (arheo- + chimie)

1. disciplină a chimiei în slujba arheologiei.


Biogeochimie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biogéochimie)

1. ramură a geochimiei care studiază elementele chimice ale biosferei.