Rezultate secundare (Chimiei):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcalimétrie)
1. parte a chimiei care studiază determinarea concentraţiei unei baze.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alchimiste)
1. practicant al alchimiei (practică de cercetare în vogă în Evul Mediu și care s-a dezvoltat în cele din urmă în chimie) care își petrecea viața căutând un elixir al nemuririi, un panaceu universal și/sau o piatră filozofală capabilă să transmute metalele comune în aur.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analytique, lat. analythicus)
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanţelor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice şi conceptuale ale cunoaşterii.
3. care utilizează calculul algebric şi infinitezimal.
4. geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietăţile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anorganique)
1. (despre corpuri) lipsit de însuşirile materiei vii.
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază corpurile anorganice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (arheo- + chimie)
1. disciplină a chimiei în slujba arheologiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biogéochimie)
1. ramură a geochimiei care studiază elementele chimice ale biosferei.