OK
X
damna
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. damner, lat. damnare)
1.
a
condamna
la
chinurile
infernului.
2.
a
blestema,
a
reproba.
damnat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. damné, lat. damnatus)
1.
condamnat
la
chinurile
infernului.
2.
blestemat,
reprobat,
care
și-a
atras
oprobriul
public.
damnațiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. damnation, lat. damnatio)
1.
osândire
la
chinurile
infernului.
2.
blestem.