Dictionar

damna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. damner, lat. damnare)

1. a condamna la chinurile infernului.
2. a blestema, a reproba.
 

damnat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. damné, lat. damnatus)

1. condamnat la chinurile infernului.
2. blestemat, reprobat, care și-a atras oprobriul public.
 

damnațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. damnation, lat. damnatio)

1. osândire la chinurile infernului.
2. blestem.