Parte de vorbire: s.m.
Origine: (chioșc + -ar)
1. persoană care vinde ziare, țigări, răcoritoare etc. într-un chioșc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (chioșcar + -easă)
1. femeie care vinde ziare, țigări, răcoritoare etc. într-un chioșc; (înv.) chioșcăriță.
Parte de vorbire: vb. (depreciativ)
Origine: (chioșcar + -i)
1. (depreciativ) a vinde ziare, țigări, răcoritoare etc. într-un chioșc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. édicule, lat. aediculum)
1. monument funerar dintr-un mic edificiu în forma unui templu, pe un soclu, care adăpostește statuia celui decedat.
2. nișă în care se păstrează portretele morților, urnele funerare.
3. chioșc, pavilion, de obicei în parcuri.
4. acoperitoare de protecție a unei lucrări de artă, cu înfățișare de templu în miniatură sau de chioșc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. guérite)
1. adăpost mic (din lemn) al unei sentinele sau al unui paznic.
2. chioşc de alimente, de ziare etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (mini1- + magazin)
1. magazin mic; chioşc (alimentar); micromagazin.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pavillion, germ. Pavillion)
1. mică construcție izolată, într-o grădină, într-un parc etc.; chioșc.
2. corp de clădire care face parte dintr-un ansamblu de construcții (la spitale, cazărmi, în stațiunile balneoclimaterice).
3. suprafață rezervată, în cadrul unui târg sau unei expoziții internaționale, prezentării exponatelor.
4. drapel care poartă semnele distinctive ale unui stat.
5. steag de pânză, de forme și culori diferite, care indică apartenența unei nave la o anumită țară.
6. partea în formă de cornet a unui receptor telefonic.
7. partea în formă de pâlnie a instrumentelor de suflat.
9. partea exterioară, cartilaginoasă, a urechii.
10. partea terminală, în formă de pâlnie, a trompelor uterine.
11. (herald.) ornament al unei steme, în formă de cort, deasupra mantoului și acoperind armoariile unui suveran.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ochi + -metru)
1. (fam., arg.) ochiul considerat ca instrument de apreciere a măsurii; ochioscop.
Parte de vorbire: vb. (depreciativ)
Origine: (chioșcar + -i)
1. (depreciativ) a vinde ziare, țigări, răcoritoare etc. într-un chioșc.