OK
X
chioșcar
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (chioșc + -ar)
1.
persoană
care
vinde
ziare,
țigări,
răcoritoare
etc.
într-un
chioșc.
chioșcăreasă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (chioșcar + -easă)
1.
femeie
care
vinde
ziare,
țigări,
răcoritoare
etc.
într-un
chioșc;
(înv.)
chioșcăriță.
chioșcări
Parte de vorbire:
vb. (depreciativ)
Etimologie: (chioșcar + -i)
1.
(depreciativ)
a
vinde
ziare,
țigări,
răcoritoare
etc.
într-un
chioșc.
edicul
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. édicule, lat. aediculum)
1.
monument
funerar
dintr-un
mic
edificiu
în
forma
unui
templu,
pe
un
soclu,
care
adăpostește
statuia
celui
decedat.
2.
nișă
în
care
se
păstrează
portretele
morților,
urnele
funerare.
3.
chioșc,
pavilion,
de
obicei
în
parcuri.
4.
acoperitoare
de
protecție
a
unei
lucrări
de
artă,
cu
înfățișare
de
templu
în
miniatură
sau
de
chioșc.
gheretă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. guérite)
1.
adăpost
mic
(din
lemn)
al
unei
sentinele
sau
al
unui
paznic.
2.
chioșc
de
alimente,
de
ziare
etc.
minimagazin
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (mini1- + magazin)
1.
magazin
mic;
chioșc
(alimentar);
micromagazin.
pavilion
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. pavillion, germ. Pavillion)
1.
mică
construcție
izolată,
într-o
grădină,
într-un
parc
etc.;
chioșc.
2.
corp
de
clădire
care
face
parte
dintr-un
ansamblu
de
construcții
(la
spitale,
cazărmi,
în
stațiunile
balneoclimaterice).
3.
suprafață
rezervată,
în
cadrul
unui
târg
sau
unei
expoziții
internaționale,
prezentării
exponatelor.
4.
drapel
care
poartă
semnele
distinctive
ale
unui
stat.
5.
steag
de
pânză,
de
forme
și
culori
diferite,
care
indică
apartenența
unei
nave
la
o
anumită
țară.
6.
partea
în
formă
de
cornet
a
unui
receptor
telefonic.
7.
partea
în
formă
de
pâlnie
a
instrumentelor
de
suflat.
8.
cornet
acustic.
9.
partea
exterioară,
cartilaginoasă,
a
urechii.
10.
partea
terminală,
în
formă
de
pâlnie,
a
trompelor
uterine.
11.
(herald.)
ornament
al
unei
steme,
în
formă
de
cort,
deasupra
mantoului
și
acoperind
armoariile
unui
suveran.
ochiometru
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (ochi + -metru)
1.
(fam.,
arg.)
ochiul
considerat
ca
instrument
de
apreciere
a
măsurii;
ochioscop.
chioșcări
Parte de vorbire:
vb. (depreciativ)
Etimologie: (chioșcar + -i)
1.
(depreciativ)
a
vinde
ziare,
țigări,
răcoritoare
etc.
într-un
chioșc.