Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. crustacé, crustacés)
1. I. care formează, prezintă o crustă.
2. în formă de crustă greu de separat de substrat.
3. (despre animale) care este înconjurat de o crustă; acoperit de o carapace tare.
4. (zool.) care ține de crustacee, privitor la crustacee.
5. (bot.) (despre licheni) care are un aparat vegetativ care aderă puternic de suportul pe care îl acoperă ca o crustă.
6. (med.) (despre o boală de piele) care este însoțită de cruste.
7. II. (la plural) clasă de artropode acvatice, cu respiraţie branhială şi corpul acoperit cu o crustă chitinoasă impregnată cu calcar; (și la sg.) animal care face parte din această clasă.
8. aceste animale acvatice și comestibile (crabi, creveți, raci, homari, langustine).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cuticule, lat. cuticula)
1. strat subţire şi rezistent care acoperă şi protejează suprafaţa celulelor epiteliale.
2. zonă superficială, chitinoasă, a tegumentului insectelor şi crustaceelor.
3. peliculă superficială a fructelor, frunzelor şi tulpinilor tinere, conţinând cutină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hémiélytre)
1. aripă la insecte pe jumătate chitinoasă şi pe jumătate membranoasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. limule, lat. limulus)
1. artropod marin, comestibil, cu corpul acoperit de o carapace chitinoasă în formă de scut şi terminată cu o coadă ca o spadă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maxille, lat. maxilla)
2. piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, deasupra buzei inferioare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pogonophores)
1. încrengătură de animale vermifore marine din regiunile abisale, care trăiesc în tuburi dintr-o substanţă chitinoasă.