închitui

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (în- + chitui)

1. a îmbina două obiecte cu ajutorul chitului.

---

Ipsosi

Parte de vorbire: vb. tr. (înv.)
Origine: (v. ipsos)

1. a lipi un geam cu ipsos; a chitui.

2. a lucra în ipsos.

---

închituit, -ă

Parte de vorbire: I. adj.; II. adj. (reg.)
Origine: (I. închitui; II. nesigură, cf. chită)

1. I. acoperit cu chit; chituit.

2. II. împodobit cu mănunchiuri de flori.

---