Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR bicyclique
4. DE zweiwirtelig
5. RU бициклический
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cyclique, gr. kyklikos)
1. adj. care se desfăşoară în cicluri; periodic.
2. (despre compoziţii muzicale) alcătuit din mai multe părţi independente.
3. (despre flori) toate elementele dispuse în verticil.
4. (despre compuşi chimici) care are catenele închise în ciclu.
5. s. n. (cinem.) suită de desene, fazele unei mişcări care, funcţional, se repetă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ciclic + -itate)
1. proprietatea de a se produce în mod regulat; caracter ciclic.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT verticillatus; verticillaris
2. FR verticillé
3. EN verticillate
4. DE quirlig; quirlständig; wirtelig; wirtelförmig
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylène)
1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acyclique)
1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcane)
1. hidrocarbură aciclică saturată; parafină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alkène, germ. Alkena)
1. hidrocarbură ciclică nesaturată; olefină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Alkine)
1. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alléne)
1. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu dublă legătură în moleculă.