Dictionar

biciclic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT bicyclus
2. FR bicyclique
3. EN bicyclic; bicyclical
4. DE zweiwirtelig
5. RU бициклический
6. HU kétkörös
 

ciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cyclique, gr. kyklikos)

1. adj. care se desfășoară în cicluri; periodic.
2. (despre compoziții muzicale) alcătuit din mai multe părți independente.
3. (despre flori) toate elementele dispuse în verticil.
4. (despre compuși chimici) care are catenele închise în ciclu.
5. s. n. (cinem.) suită de desene, fazele unei mișcări care, funcțional, se repetă.
 

ciclicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ciclic + -itate)

1. proprietatea de a se produce în mod regulat; caracter ciclic.
 

verticilat; ciclic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT verticillatus; verticillaris
2. FR verticillé
3. EN verticillate
4. DE quirlig; quirlständig; wirtelig; wirtelförmig
5. RU мутовчaтый; циклический
6. HU örvös, örvösen álló
 

acetilenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylène)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.
 

aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.
 

alcan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcane)

1. hidrocarbură aciclică saturată; parafină.
 

alchenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alkène, germ. Alkena)

1. hidrocarbură ciclică nesaturată; olefină.
 

alchină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alkine)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură.
 

alenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alléne)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu dublă legătură în moleculă.